lZiua Sfântului Andrei se cheamă şi Ziua lupului sau Gadinetul şchiop. Se ştie ce a simbolizat lupul pentru daci, dacă însuşi steagul lor avea înfăţişarea unui balaur cu cap de lup. Se credea şi încă se mai crede şi acum că în ziua de 30 noiembrie, lupul devine mai sprinten, îşi poate îndoi gâtul ţeapăn şi nimic nu scapă dinaintea lui. De aici şi credinţă că „îşi vede lupul coadă”. Ziua se serbează prin nelucru în casă, că să nu strice lupii vitele. Primejdia nu este numai pentru vite, ci şi pentru oamenii care îndrăznesc să plece la drum. Tot din cauza lupilor nu se matură toată ziua, nu se da gunoiul afară, nu se rănesc grajdurile, nu se piaptănă, nu se fac zgârieturi, nu se face pomană şi nu se da nimic cu împrumut. Dacă stăpânii casei nu muncesc, lupul nu se poate apropia. Totuşi, când soarta scrie altfel, primejdia nu se poate îndepărta, căci peste cele hotărâte de Sf. Andrei, nimeni nu poate trece.
În acea noapte vorbesc toate animalele, dar cine le ascultă ce spun, moare. La miezul nopţii de Sf. Andrei se deschid cerurile.
Noaptea de Sfântul Andrei este o noapte în care strigoii, vârcolacii, morţii vii şi spiritele rătăcite au dreptul de a umbla nestingheriţi prin lume. Este o noapte în care iubirea pare posibilă pentru toţi. Încărcată de magie şi credinţă, de sacru şi profan, desprinsă parcă din poveştile înfricoşătoare şi captivante pe care bunicii noştri ni le povesteau cu sfinţenie odinioară, la gura sobei, sărbătoarea Sfântului Andrei îmbină deopotrivă repere păgâne şi creştine. Noaptea aceasta, în ajunul sărbătorii Sfântului Andrei, fetele şi băieţii necăsătoriţi fac vrăji pentru a-şi ghici ursitul.Multe dintre obiceiurile de Sf. Andrei sunt descrise în legende. În noaptea Sfîntului Andrei erau practicate diverse ritualuri menite să protejeze oamenii, animalele şi gospodăriile. Tot de Sfântul Andrei se zice, era timpul benefic să se comunice cu spiritele de dincolo.
În noaptea Sfântului Andrei fetele mari (nemăritate) puteau să-și afle ursitul. Sunt cunoscute numeroase magii, practicate de fete. Ele se adunau la o casă, seara, și încercau să-și afle ursitul. Cum se însera bine, fetele de altădată fie practicau metodele știute de la mame, mătuși, fie se concentrau asupra uneia, ca să li se contureze chipul ursitului. Se spune, ca un fir de busuioc aşezat sub pernă face ca în vis să apară imaginea ursitului. Alte fete noaptea mergeau spre gard cu ochii închiși și trebuiau să numere nouă pari și să-l lege cu ață. A doua zi se uitau și dacă era neted parul, apoi și ursitul urma să le fie tânăr, dacă era cioturos – mirele urma să fie bătrân.În afară de practici magice în seara Sf. Andrei flăcăii și fetele mari petreceau împreună, se veseleau, făceau o turtă, numită „turta de Andrei”, care se atîrna la coardă și toți trebuiau să sară să o apuce cu gura. Se organizau și alte jocuri distractive.
De Sfantul Andrei femeile intorc oalele si canile cu gura in jos sau scot din soba cenusa calda pentru ca strigoii sa nu se adaposteasca la caldura sau imprastie prin curte bucati de paine pe care strigoii sa le manance si sa nu mai intre in casa.
Ca sa se apere de varcolaci atarna siruri de usturoi la intrare si lasa candela aprinsa (in unele zone exista obiceiul de a se unge cu usturoi tocurile usilor si ferestrelor).
Animalelor li se amesteca in hrana cate un fir de busuioc sau li se pune o picatura de aghiasma in apa. In trecut exista „descantecul sarii”: un drob de sare descantat era ingropat in fata grajdului. El era dezgropat la primavara de Sfantul Gheorghe cand sarea era amestecata in hrana animalelor ca sa le fereasca de farmece.

https://stirideprahova.ro/wp-content/uploads/2017/11/72973_sfandrei2.jpghttps://stirideprahova.ro/wp-content/uploads/2017/11/72973_sfandrei2-150x150.jpgstiriphhomecredință,sărbătoare,Sfântul Andrei,superstițiilZiua Sfântului Andrei se cheamă şi Ziua lupului sau Gadinetul şchiop. Se ştie ce a simbolizat lupul pentru daci, dacă însuşi steagul lor avea înfăţişarea unui balaur cu cap de lup. Se credea şi încă se mai crede şi acum că în ziua de 30 noiembrie, lupul devine mai...